alergând pe cărăruşă,
a zărit un aricel,
să se joace vru cu el.
S-a apropiat fuguţa,
însă, şi-a împuns lăbuţa:
- Nu eşti bun tu de jucat,
dureros m-ai înţepat,
cred că n-ai nici un amic.
Nu ţi-e trist, arici pitic?
- Nu mi-e trist, căci am surori,
am părinţi şi frăţiori,
noi adesea ne jucăm,
însă, nu ne înţepăm.
- Dar nu eşti de fel pufos,
pe cojocul tău ţepos
nimeni, cred, nu te mângâie.
- Cum s-o facă mama ştie.
