Lăcrămioare

Ne-am dus vara în pădure,
să culegem flori şi mure,
stau sub frunze lăcrămioare.
- V-aţi ascuns aici de soare?


Ba, noi soarele iubim -
să-l privim, să ne-ncălzim,
dar nu vrem să fim văzuţi,
voi veniţi atât de mulţi-
în buchete ne-adunaţi,
dar apoi ne aruncaţi.


Vezi ce fraged sunt acum?
Simţi în jur al meu parfum?
Însă rupt, mă ofilesc.
Lasă-mă, te rog, să cresc.


Ne-am întors azi din pădure
fără flori şi fără mure...

Unde-i vara?

- Vară, unde eşti acum,
când troiene sunt în drum
şi pe deal, şi în ogradă -
stau solemn ca la paradă.


Vara zice: -Sunt departe,
eu fac cald în altă parte,
să culeagă în pădure
şi aici copiii mure.


- Bine, varo, de-i aşa
stai cu ei, dar nu uita-
noi cu sania ne dăm,
însă, tot te aşteptăm.


Peste două luni sau trei
ploaia, soarele să-ţi iei,
să vii, să te-apuci de treabă-
să creşti flori şi să creşti iarbă.

Fraţii Tigrişori

Andrieş s-a dus la joacă
cu băieţii pe toloacă,
însă, a uitat acasă
celularul său pe masă.


Să vedeţi ce s-a-nceput!
Tigruşor când l-a văzut,
a sunat pe la vecini,
apoi şi pe la străini.


Îşi găsi astfel un frate
pe pământuri depărtate,
chiar acum, i-a spus să vie.


Şi s-a dus, şi s-a tot dus-
două zile - n-a ajuns.
A luat un tren apoi,
coborâse într-o joi,
a oprit un camion,
a zburat cu-un avion,
mai luase un vapor
şi-a ajuns la frăţior
tot cu nume Tigruşor.

Pisicuţul a aflat
că e tigru-adevărat
frăţiorul de departe,
ca în poza dintr-o carte.


Bine-i oaspete să fii,
dar măsura să o ştii-
pisicuţul Tigruşor,
sărutând pe frăţior
şi zicând  "la revedere"
o promisiune cere,
că la vara ce-o să vie
să-i sosească-n ospeţie.


- Ah, ce s-a mai bucura
Andrieş, când l-a vedea!

Sfatul din pădure

Fiarele-ntr-o zi s-au adunat
într-o poeniţă la un sfat
şi au hotărât să se-nţeleagă,
că de azi pe jos să nu mai meargă,
aşa-i moda, fără supărare-
demodat e cel ce roţi nu are.

Fiarele atuncea şi-au ales
un transport, precum s-au înţeles...
Vulpea îşi luase bicicletă
cu volan, pedale şi banchetă,
să devină zveltă şi uşoară,
învârtind pedale până-n seară.

O maşină ursul şi-a luat,
(mercedes, taiotă sau fiat)
şi acum învaţă ziua-ntreagă
reguli, cu maşina cum să meargă.

Se pornise prin pădure zvon:
şi-a luat ariciul camion,
în cabină stau cu-a lui soţie,
ariceii - în caroserie,
îi tot plimbă cât e ziua lungă-
numai motorină să-i ajungă.

Şi-a luat o veveriţă barcă,
pe la prânz familia-şi încarcă,
toţi iau câte-o vâslă şi plutesc
într-un iaz ce-i zice "ţigănesc".

Un bursuc de ambii ochi cam chior
şi-a luat o barcă cu motor,
de cu zori prin lac el tot goneşte
şi pe veveriţe le stropeşte.

Iar un iepuroi la ani mai copt
are tren, vagoane prinse-s opt,
căci, familia i-i numeroasă,
de o vreme nici nu-ncap la masă.
Iepuroaicei, vezi, nu-i prea convine,
nu găseşte în pădure şine
şi-au trecut cu traiul toţi la gară,
din tren picii lor nici nu coboară.

Un lup sur pe gânduri a tot stat
şi... cu avionul a zburat,
să aterizeze vrea acum,
dar nu poate să o facă-n drum,
el uitase-atunci de fală mare
să-şi facă teren de-aterizare.

Un car nou o ciută îşi alese,
pentru iarnă fân să colecteze,
caru-i tras de calul potcovit,
căprioarei ţine de urât.

Azi în zori un piţigoi a spus:
- Iată, vine un autobus!
Şi-au ieşit cu toţi din codrul des-
vor să vadă cine l-a ales.
Mai vorbesc, că de atât voiaj
e pădurea în ambuteiaj.

Pisica şi ariciul

O pisică jucăuşă
alergând pe cărăruşă,
a zărit un aricel,
să se joace vru cu el.


S-a apropiat fuguţa,
însă, şi-a împuns lăbuţa:
- Nu eşti bun tu de jucat,
dureros m-ai înţepat,
cred că n-ai nici un amic.
Nu ţi-e trist, arici pitic?


- Nu mi-e trist, căci am surori,
am părinţi şi frăţiori,
noi adesea ne jucăm,
însă, nu ne înţepăm.


- Dar nu eşti de fel pufos,
pe cojocul tău ţepos
nimeni, cred, nu te mângâie.
- Cum s-o facă mama ştie.

Toţi visează

Iepuraşul mic visează
la un morcov sau o varză.


- Tu ce vezi când dormi, Martine?
- Miere dulce de albine.


Raţelor în vis se-arată
un ochi strălucit de baltă.


O pisică a visat
şoricel grăsuţ sub pat.


Săniuţa vede-n vis
un ghiduş şi dâmbul nins.


Ce vis are, eu nu ştiu,
cuibul ce-a rămas pustiu...

Arici în toamnă

Într-o zi cu vânt, ploioasă
dintr-o toamnă friguroasă
lângă trunchiul scorburos
vine un arici ţepos:


- Trunchi cu sute de odăi,
la răscruci de mii de căi,
dă-mi să mă ascund de ploaie,
că pe ţepi mi-a curs şiroaie
şi îmi tremură bărbuţa,
rău mi-a îngheţat lăbuţa.


Spune trunchiul scorburos:
- Treci, ariciule ţepos,
scorbură călduţă - ţie,
mie trist să nu-mi mai fie.

Zgârcitul

Merge Pufu pe cărare,
a găsit o turtă mare,
s-a ascuns după perete
s-o mănânce pe-ndelete,
să nu-l vadă-un pui de fiară
şi din turta lui să ceară.

Însă-l vede o pisică
şi-i ceru fărâmă mică.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

A venit un şoricel,
ar gusta un pic şi el.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Îl priveşte-un pui de curcă:
o fărâmă nu-i aruncă?
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Ciripeşte-o păsărică,
roagă pentru-o bucăţică.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Se târăsc şi nişte râme-
poate va scăpa fărâme.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu le-a dat.

Un ieduţ colea aşteaptă
să se-ndure de-o bucată.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Doi bondari îi dau târcoale
vor să guste turta moale.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu le-a dat.

Un purcel bondoc în burtă
vrea şi el un dram din turtă.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Zumzăie şi nişte muşte:
turtă vor, dar nu găluşte.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Cere şi o libelulă
un crâmpei cât o pilulă.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Nişte furnicuţe-aleargă
o cojiţă să-şi aleagă.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu le-a dat.

O gâscă gâtu-şi arcuieşte:
şi ea din turta lui cerşeşte.
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Uite, o broscuţă sare:
o bucată nu-i dă oare?
S-a gândit, a îmbucat,
dar din turtă nu i-a dat.

Vine fratele-Grivei:
"Să faci schimb pe-un os nu vrei?"
Pufu zice: "Aş schimba,
dar nici eu n-am ce mânca.”
 

Iarna vrăbiuţei

Vrăbiuţo, cum o duci
în puzderia de fulgi?
- Cum să-ţi spun... n-o duc chiar bine,
nu mai pot găsi fărâme,
nici seminţe aruncate-
sub omăt stau îngropate.


Copilaş cu zâmbet dulce,
bine-ar fi de mi-ai aduce
pumnuşor de grăuncioare,
că e iarna grea şi mare.
Iar când vara va sosi
cu-al meu tril te-oi veseli.

Plânge puiul de arţar

Încercasem să adorm, dar în zădar -

toată noaptea a gemut un pui de-arţar,

o ţinea tot în suspine şi oftat.

Înspre zori venii să văd ce s-a-ntâmplat.

L-am văzut lângă alee, era frânt,

îngâna încetişor şi trist un cânt:

"M-am născut ast-primăvară, încă-s mic,

m-am jucat cu stropi de ploaie doar un pic...

Aş fi fost un leagăn pentru rândunici,

aş fi fost o umbră-n veri pentru bunici,

pentru gâze aş fi fost loc de popas,

pentru păsări obosite - loc de mas.

În coroană-aş fi ascuns pe prichindei,

le-aş fi fost amic, iar ei - amicii mei,

dar aseară Victoraş m-a sugrumat,

într-o clipă a mea viaţă a curmat.

În curând, voi fi un lemn de pus pe foc,

dar am vrut să mai trăiesc, să mă mai joc..."

Voi cerca tulpina să i-o bandajez,

poate, reuşesc de moarte să-l salvez,

dar vă rog, pe Victoraş dacă-l zăriţi

despre-arţarul ce l-a rupt să-i povestiţi,

poate-l faceţi voi, cumva, să înţeleagă,

că nu numai lui îi este viaţa dragă.